Pat bariatric: ghid pentru îngrijirea acasă a pacientului supraponderal

Când un pacient cu greutate mare rămâne la pat, familia descoperă repede că un pat medical obișnuit nu ajunge. Patul pare îngust, pacientul nu se poate întoarce, iar fiecare repoziționare cere doi oameni și multă forță. Mai jos găsiți ce este un pat bariatric, când aveți nevoie de el, ce să verificați înainte să îl alegeți și cum îngrijiți acasă, în siguranță, un pacient supraponderal.

Ce este un pat bariatric

„Bariatric” vine de la cuvântul grecesc pentru greutate și se folosește în medicină pentru tot ce ține de îngrijirea persoanelor cu obezitate. Un pat bariatric este un pat medical electric construit pentru pacienți cu greutate mare. Față de un pat medical obișnuit, are trei diferențe importante:

• Este mai lat: suprafața de culcare are 120 cm (sau chiar mai mult la unele modele), față de 90–100 cm la un pat standard. Pacientul are loc să se întoarcă pe o parte fără să ajungă lipit de barele laterale.
• Suportă mai multă greutate: cadrul, somiera și motoarele sunt întărite. Un pat medical obișnuit suportă de regulă 150 kg, unul bariatric 200 kg sau mai mult.
• Rămâne stabil și la greutate mare: roțile, frânele și barele laterale sunt dimensionate pentru greutatea pacientului, ca patul să nu se miște și să nu se încline când pacientul se sprijină de margine.

Pentru ce pacienți este nevoie de un pat bariatric

• Pacienți care cântăresc peste 130–150 kg, adică peste limita unui pat medical obișnuit
• Persoane corpolente care, chiar sub această greutate, nu au loc să se întoarcă pe un pat de 90 cm
• Pacienți supraponderali imobilizați după un AVC, o fractură sau o operație, care vor sta la pat săptămâni sau luni
• Pacienți cu afecțiuni cardiace sau respiratorii care trebuie să doarmă în poziție semișezută
• Recuperarea după o operație bariatrică complicată sau prelungită; de cele mai multe ori, după aceste operații pacientul se mobilizează repede și nu are nevoie de un pat special

Regula practică: greutatea pacientului trebuie să fie clar sub limita patului, nu la limită. Dacă pacientul cântărește 145 kg, un pat de 150 kg lucrează la capătul puterii lui, iar cadrul și motoarele se uzează mai repede.

Riscurile pacientului supraponderal care stă la pat

Imobilizarea este grea pentru orice pacient, dar la o persoană cu greutate mare unele probleme apar mai repede:

• Escarele: presiunea pe sacru, pe călcâie și pe șolduri este mai mare, iar în pliurile pielii se adună umezeală, care irită pielea și o face mai fragilă. Escarele pot apărea și în pliuri sau sub tuburi și catetere, nu doar pe zonele osoase.
• Respirația: întins pe spate, un pacient supraponderal respiră mai greu, mai ales dacă are apnee în somn. Poziția semișezută, cu spătarul ridicat, ușurează respirația.
• Căderile: coborârea dintr-un pat prea înalt sau prea îngust se termină ușor cu o cădere, iar ridicarea unui pacient greu de pe podea este dificilă și periculoasă.
• Cheagurile de sânge: lipsa de mișcare crește riscul de tromboză în venele picioarelor. Medicul poate recomanda mobilizare, ciorapi compresivi sau tratament anticoagulant.
• Accidentarea îngrijitorului: repoziționarea unui pacient de 150–200 kg pe un pat jos și îngust este una dintre cele mai frecvente cauze de dureri de spate la aparținători.

Ce să verificați la un pat bariatric

• Greutatea maximă a pacientului și sarcina de lucru sigură. Sunt două cifre diferite: sarcina de lucru sigură include și salteaua și accesoriile montate pe pat. Patul nostru bariatric, de exemplu, are o sarcină de lucru sigură de 250 kg și suportă un pacient de până la 210 kg.
• Lățimea. 120 cm înseamnă că pacientul se poate întoarce, dar și că patul ocupă mai mult loc. Măsurați camera înainte.
• Înălțimea reglabilă. Jos, la aproximativ 30 cm, pacientul coboară din pat cu tălpile pe podea, iar o eventuală cădere este mai puțin periculoasă. Sus, la aproximativ 80 cm, îngrijitorul lucrează drept, fără să se aplece.
• Funcțiile electrice. Spătarul, secțiunea pentru coapse și poziția anti-Trendelenburg (cu capul mai sus decât picioarele) aduc pacientul în șezut fără ca cineva să-l ridice.
• Barele laterale. Barele pe toată lungimea patului previn căderile în timpul somnului. Dacă folosiți o saltea anti-escare mai groasă, barele trebuie să rămână suficient de înalte deasupra ei.
• Telecomanda cu blocare. Puteți bloca funcțiile pe care pacientul nu trebuie să le folosească singur, de exemplu ridicarea patului la înălțime.

Salteaua și prevenirea escarelor

Salteaua trebuie să aibă exact lățimea patului: 120 × 200 cm. O saltea standard de 90 cm lasă spații libere pe margini, în care pacientul își poate prinde mâna sau piciorul. Alegeți o saltea cu husă impermeabilă, ușor de curățat, și întrebați medicul dacă este nevoie de o saltea anti-escare.

Salteaua nu înlocuiește îngrijirea. Schimbați poziția pacientului la câteva ore, de regulă la aproximativ două ore, sau cum recomandă medicul ori asistenta. Verificați zilnic pielea pe sacru, pe călcâie și în pliuri. Păstrați pliurile curate și uscate, iar lenjeria întinsă, fără cute.

Pregătirea camerei

• Un pat bariatric de 120 cm ocupă, montat, aproximativ 131 × 224 cm
• Lăsați cel puțin 60 cm liberi pe laturile pe care lucrează îngrijitorul și pe cea pe care coboară pacientul
• Patul se livrează demontat și se montează în cameră, deci trece prin uși și pe scări obișnuite
• Mutați covoarele și obiectele de pe traseul pat–baie, ca să nu vă împiedicați la transfer
• Asigurați o priză lângă pat pentru motoare și pentru telecomandă

Mobilizarea și transferul

Ca pacientul să se poată mișca singur cât mai mult, folosiți tot ce îl ajută să se ridice fără să fie tras de brațe:

• Bara ortopedică cu triunghi deasupra capului, de care pacientul se trage când își schimbă poziția.
• Un mâner de sprijin lateral, prins pe cadrul patului, pentru ridicarea în șezut și coborârea din pat. Pentru pacienții mari, un mâner lat se apucă mai sigur, cu ambele mâini.
• Un cearșaf de alunecare pentru repoziționarea în pat. Cu el, doi îngrijitori mută pacientul mai sus în pat fără să-l ridice.
• Un scaun cu rotile întărit. Un scaun obișnuit suportă 100–130 kg. Pentru pacienți mai grei există modele întărite, cum este scaunul cu rotile Heavy Duty, cu șezut de 56 cm și capacitate de 182 kg.

Dacă pacientul nu își poate susține greutatea, transferul se face cu un elevator pentru pacienți. Verificați întâi greutatea maximă a elevatorului: multe modele, inclusiv al nostru, ridică până la 150 kg, iar peste această greutate este nevoie de un elevator bariatric. Pașii transferului sunt descriși în ghidul cum ridici un pacient imobilizat din pat.

Sfaturi pentru îngrijitor

• Ridicați patul la înălțimea șoldului înainte de orice îngrijire și coborâți-l la loc după
• Pentru repoziționare și toaletă lucrați în doi, nu singur
• Puneți frâna la roți de fiecare dată când lucrați la pat
• Folosiți funcțiile electrice în loc să ridicați pacientul cu mâna
• Cereți-i pacientului să ajute cât poate: prinderea barei sau a mânerului reduce mult efortul și îi păstrează forța

Cât costă: închiriere sau cumpărare

Un pat bariatric nou costă mult mai mult decât un pat medical obișnuit. Noi închiriem patul medical electric bariatric de 120 cm, pentru pacienți de până la 210 kg, cu 950 lei pe lună, cu salteaua inclusă. Îl puteți și cumpăra cu 8.500 lei, cu TVA inclus; salteaua de 120 cm se adaugă cu 900 lei. Pentru o recuperare de câteva luni, închirierea este mai avantajoasă, iar pentru îngrijirea pe termen lung cumpărarea se amortizează în aproximativ 9–10 luni.

Acest ghid este orientativ și nu înlocuiește indicațiile medicului curant, ale asistentei sau ale kinetoterapeutului. Folosiți patul și accesoriile numai în limita de greutate indicată de producător.

Întrebări frecvente